ABUZ LA D.G.A.S.P.C. NEAMȚ!?

Un călugăr franciscan primește acatiste și dă bon semnat și ștampilat. Deputatul Iulian Bulai a rămas surprins – romanulfinanciar.ro
10/04/2017
USR are candidat la Primăria Roman – inroman.ro
10/04/2017

ADRESĂ: DOAMNEI MINISTRU LIA OLGUȚA VASILESCU

                   MINISTERUL MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE

 

DE CĂTRE: DEPUTAT IULIAN BULAI

CIRCUMSCRIPȚIA ELECTORALĂ: 29, NEAMȚ

GRUP PARLAMENTAR: USR

ȘEDINȚA CAMEREI DEPUTAȚILOR DIN DATA DE: 03.04.2017

 

OBIECTUL INTERPELĂRII: ABUZ LA D.G.A.S.P.C. NEAMȚ!?

 

 

STIMATE DOAMNĂ MINISTRU

 

Recent a ajuns pe masa biroului meu o sesizare a unui tânăr cu privire la încălcarea legii 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț.

Tânărul Bahica Marius Constantin, în vârstă de 21 ani, student al Facultatii de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae” din Iasi, anul II, sectia Pastorala, mi-a adus la cunoștință următoarele:

Sunt copil provenit din centru de plasament, abandonat inca de la nastere si familia biologica este nonoparentala (doar mama e trecuta in certificatul de nastere). Sunt nascut in data de 17.10.1995 la un spital din Piatra Neamt unde am fost abandonat si ulterior preluat de D.G.A.S.P.C. din orasul sus mentionat. Am fost crescut in centru de plasament “Elena Doamna/Ion Creanga”pana la varsta de sapte ani, cand am fot preluat in centru de plasament familial in comuna Botesti de Jos la familia Padureanu Clarisa si Padureanu Cristi pana la varsta de 10 ani. Din cauza aparitiei unei boli grave asupra asistentului maternal am fost dat unei alte familii. Numele asistentului maternal doi este Enache Maria din comuna Bozieni de Jos, satul Iucsa, judetul Neamt. Aici am fost tinut in plasament pana la varsta de 17 ani.

Tin sa va spun ca in aceasta familia am avut parte de cele mai multe abuzuri si am trait cele mai mari traume. Aceast asistent maternal avea curs de calificare. Aceasta familie mai detinea inca doi copii, o fata si un baiat, amandoi dati in grija ei de la sapte luni. La prima vedere veti constata ca este un asistent maternal demn de respect si onestitate, dar un este asa. Am fost privat de toate informatile legate de drepturile pe care le detineam, am fost agresat fizic (bataile erau in mod constant), verbal (injurii foarte grosolane in mod consecvent), psihologic – am fost amenintat atunci cand ma opuneam la cerinta lor de a a munci in gospodaria lor sau daca incercam sa ma apar prin cuvant).

Asistentul social Nicu Bordeanu, pe atunci, care acum este inspector, intocmea rapoartele in lipsa de cunostinta de cauza a celor spuse mai sus deoarece nu imi era permis sa vorbesc in privat cu el despre ce se intampla in mod real in acea familie. In timpul liceului (2010/2014) am avut-o ca asistent social pe doamna Voaides Petronela. Aceasta nu a avut niciodata contact cu mine sau cu problemele mele, in vederea intocmirii unui raport social. Dumneaei intocmea rapoartele pe baza celor spuse de asistentul maternal si eu nici macar nu eram instiintat de venirea ei la domiciliul unde stateam sau informat de cele discutate in lipsa mea. Ce este mai grav este ca atat asistentul social Petronela Voaide, cat si Nicu Bordeanu stiau de problemele si de anormalitatile ce se petreceau si nu au luat nicio masura, (acest lucru l-am aflat dupa ce am fost scos din sistem).

Asistentul maternal Enache Maria era o persoana consumatoare de alcool, o persoana violenta, atat verbal cat si fizic. Ea imi reprosa de nenumarate ori ca Statul nu imi plateste mai nimic si ca ea ma sustine din toate puncete de vedere. Aceste cuvinte ii intareau ideea ca detine controlul asupra mea si a vietii mele. A avut momente cand ma ameninta cu moartea (“Te omor!”, “Alta te-a c…t si eu te cresc!”, “Intr-o noapte te iau si te oparesc!”) si multe lucruri de acest gen, repetate de sute si zeci de ori. Am fost o persoana foarte introverita si din acest motiv nu reuseam sa vorbesc nimanui despre mine. De fiecare data eram obligat sa spun ca totul este bine si ca nu am nicio nemultumire, iar in caz contrar ma amenintau ca ma dau afara din casa lor. Timp de 10 ani eu nu am avut parte de camera si de intimitatea mea. Dormeam intr-o bucatarie de vara si de fiecare data cand sotul asistenului maternal se imbata sau o batea sau nu vroia sa doarma cu ea, venea si dormea cu mine fara a putea macar sa imi spun acceptul sau nu. Am ramas cu semne dupa agresiunile fizice din partea asistenului maternal. Pe langa toate acestea, eram desconsiderat, injurat, injosit si asuprit pe plan social, moral si spiritual. Toate acestea m-au determinat sa am trei tentative de suicid, niciodata nu am putut sa duc la capat aceasta actiune.

 Ajungand in clasa a XII-a din cadrul Liceului Teologic “Melchisedec Stefanescu” din Roman (liceu pe care am fost obligat de asistenul maternal sa il urmez, din dorinta acestora de a avea un preot in familie), mi-am facut curaj si m-am deschis in fata colegilor si le-am spus toate lucrurile pe care le traiam pana atunci. Toti colegi s-au aratat solodari fata de mine si m-au sustinut pana am terminat cu Bacalaureatul. In decursul anului 2014 luna aprilie am luat hotararea definitiva de a nu mai merge la asistentul maternal, deoarece nu mai rezista psihic la toate cele ce se intamplau pana atunci, si datorita unui coleg din clasa a IX-a am ajuns in cadrul familiei lui in Comanesti, Judetul Bacau. Am stat la ei timp de doua saptamani fara a spune asisatenului maternal si social nimic, de frica de a nu se intampla ceva si mai urat ca pana atunci, si am continuat sa merg la liceu, iar in timpul in care nu mai erau ore plecam la aceasta familie. Dupa acest timp asistenta maternala impreuna cu sotul dumneaei, au venit timp de cateva saptamani la liceu, pentru a ma urmari si a ma aduce inapoi la ei, dar nu sa intamplat aceasta. Am lipsit 3 saptamani din liceu deoarece veneau in incinta liceului si ma tulburau enorm de mult si imi era o frica teribila de ei. Colegii de clasa mi-au spus ca sotul ei a venit cu un topor in cadrul liceului si a amenintat ca daca ma va gasi, ma va omori. Am anuntat politia locala, dar ei nu au luat nicio masura, neputand relata niciun motiv pentru aceasta. M-am dus, dupa cele intamplate, la D.G.A.S.P.C – Piatra Neamt pentru a sesiza cele petrecute (impreuna cu acea familie, care s-a oferit sa ma sprijine in acest demers, si de a-mi oferi un camin pentru o perioada de timp pana ce lucrurile se vor aseza).

Dupa ce i-am povestit doamnei asistent social Petronela Voaides, aceasta m-a pus sa scriu o cerere prin care sa imi exprim dorinta de a duce o viata independenta. In disperarea mea de atunci, eu am cerut sa ma scape de acea familia maternala si sa faca ceva pentru mine pentru a reusi sa imi continui studiile. Am scris acea declaratie fara sa mi se explice de fapt ce presupune. Din luna aprilie pana in luna octombrie nu am mai primit nici un semn de la ea in vederea remedierii acestei situatii. In timpul acesta am stat la familia care mi-a oferit sprijinul si caminul lor in speranta ca lucrurile se vor contura frumos. Nu a fost asa. Vazand ca nu sunt contactat deloc de cei din centru de plasament m-am dus personal sa remediez situatia. Am vorbit cu asistenta sociala si aceasta mi-a spus ca nu mai sunt sub masura de protectie si ca toate drepturile mele nu mai sunt valide, urmare a declaratiei depuse de mine. Am incercat sa discut si cu dl. inspector Nicu Bordeianu, acesta spunandu-mi ca stia de toata situatia mea, dar nu a spus nimic in tot acest timp crezand ca imi este bine la asistentul maternal, chiar daca el sesizase toate cele scrise mai sus. Am primit hotararea judecatoreasca in luna octombrie, aceasta fiind eliberata in data de 20.05.2014. Termenul limita in care puteam sa atac decizia era de 30 de zile de la data comunicarii Tribunalului Judetean Neamt. De atunci nn am mai reusit sa fac nimic, chiar daca total a fost un abuz, si ca doamna asistenta Petronela Voaides nu a stiut ce sa faca in situatia mea. Ea trebuia sa imi schimbe modul de plata de pe centru de plasament familial pe centru de camin pentru a nu imi pierde drepturile pana la varsta de 26 de ani. Aceste lucruri le-am aflat abia dupa 10 luni, cand era deja prea tarziu.

De atunci si pana in prezent imi castig existenta din mila si dragostea oamenilor si a celor care imi cunosc neputintele, si ma lupt cu greu sa rezist in facultatea unde activez in prezent. Nu am nicio sursa de venit sau ceva ce mi-ar putea asigura o stabilitate sociala si financiara.  Apelez cu nadejde la dumneavoastra si sper sa fie o solutie de rezolvare, avand in vedere ca totul a fost un abuz si niste greseli care au fost suportate si toate consecintele s-au abatut asupra mea fara sa am nici macar cea mai mica vina.  Sper ca acest caz sa nu fie lasat fara nici o forma de solutionare sau de sanctionare a celor care au facut posibile aceste erorii imense. As dori sa fiu reintegrat in  sistem sau sub o forma de protectie pentru a reusi sa imi termin studiile. In cazul in care nu este posibil aceast lucru, as dori sa m-i se ofere suma din cei 3 ani anteriori pe care i-am pierdut.”

Având în vedere cele declarate de tânăr vă rog să-mi spuneți cum s-a desfășurat procedura de încetare a măsurii de protecție în contextul celor declarate?

Care sunt măsurile ce pot fi luate în acest moment pentru a-l ajuta pe tânăr să beneficieze de susținere din partea statului fiind student la zi și fost tânăr instituționalizat?

Avem o responsabilitate și datorie față de fiecare individ cu atât mai mult față de un tânăr care a beneficiat de măsură de protecție specială și care peste noape s-a trezit “singur” dintr-o neînțelegere a condiției în care se află.

Vă rugăm să ne trimiteți un raspuns în scris pe adresa:

Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucureşti

În atenția domnului deputat Iulian Bulai

 

03.04.2017                                                       Cu deosebită considerație,

IULIAN BULAI

DEPUTAT USR DE NEAMȚ