Biografie

M-am născut la început de decembrie 1987 la Roman. Suntem doi fraţi și două surori. Am copilărit la Tămăşeni. Cu toate acestea, pot spune pe bună dreptate că vin de pe Valea Siretului. Atât mama, Maria, cât şi tatăl, Ioachim, s-au născut în Tămăşeni. În schimb, bunicii sunt fie din Adjudeni, fie din Rotunda. Străbunicii la fel, sunt din Tămăşeni, Adjudeni şi Rotunda.

Am avut o copilărie foarte fericită chiar dacă a fost destul de simplă. Nu ne-a lipsit niciodată nimic din casă, dar provin din generaţia celor care au copilărit la sat şi au prins tranziţia din plin. Ţin minte cum noi, vecinii, ne împrumutam câte un pahar de ulei şi zahăr, ţin minte vag ultimul chioşc comunist din sat de unde cumpăram jeleuri şi cum, la un moment dat, în primii ani după revotuție, pe lângă bibelouri lumea expunea în geam ambalaje de ciocolată şi bomboane.

Părinţii mei, pe lângă faptul că erau mici fermieri, adică își cultivau bucata lor de pământ şi creşteau un porc, au fost mereu angajaţi. Mama a lucrat la agenţia CEC din localitate, care era chiar la noi acasă, unde CEC-ul convenise cu tata să închirieze o camera în casa proaspăt terminată. Tata a fost electrician toată viaţa şi a lucrat în fabrică.

Eram o familie ca toate celelate familii din sat, cu excepția faptului că aveam o firmă mare pe casă cu sigla CEC, iar camera închiriată băncii avea alarmă. Între ani 70′ şi 2003 au păşit la noi în casă mii de oameni de pe Valea Siretului care puneau deoparte micile lor economii. Aveam şi o mică bibliotecă într-o vitrină cu geam de sticlă. De acolo lua tata atlasul uneori şi se lămurea cu privire la nedumeriri legate de graniţe şi capitale. Până s-a stins în 2003, an în care mama a ieşit la pensie, iar eu am început Liceul Catolic “Sfântul Iosif” din Bucureşti.

În 2003 am plecat pentru prima dată în Norvegia, în vizită la cele două surori care lucrau acolo. În vara respectivă mi-am făcut bani de liceu. Din adunat sticle, dar mai ales din împletit baloane pe strada principală şi prin bâlciuri. Am fost mereu un tip cu spirit antreprenorial şi destul de creativ. În ianuarie 2004 m-am transferat la Liceul Franciscan din Roman. Am simţit că trebuia să fiu acolo. La liceu în Roman am intrat în contact cu profesori şi elevi zeloşi în a preda şi a învăţa. Era opusul unui liceu de fiţe. Principiul era: intră cine vrea, iar dacă doreşte oricine poate creşte. În cursul liceului am fost martorul capacităţii de transformare a educaţiei. Acolo am fost expus tainelor filosofiei, teologiei, sculpturii, literaturii, teatrului şi limbilor străine.

Între 2003 şi 2007 am călătorit în Scandinavia în fiecare vară. Făceam baloane pe stradă. Aşa reuşeam să îmi cumpăr cărţi şi să îmi susţin călătoriile prin Europa. În 2008 am fost admis la o şcoală de arte privată în Oslo. Eram admis fără să am posibilitatea de a putea să plătesc taxa şcolară de aproximativ 10.000 de euro pe an. Pentru că am fost înzestrat cu darul sculpturii, mi-am confecţionat mască şi un costum impecabil înfăţişându-l pe Henrik Ibsen şi în cursul a două luni de “performance” pe stradă am reuşit să adun aceşti bani plus banii de care aveam nevoie pentru întreţinere. În cursul acelei veri, Leonard Cohen a asistat la performence-ul meu artistic și m-a vorbit de bine în faţa a 10.000 de oameni. Despre asta, aici: https://www.youtube.com/watch?v=61uZBSlDeDQ

Începând cu ianuarie 2009, m-am încadrat cu jumătate de normă ca administrator şi clopotar la o biserică luterană din apropierea şcolii. Aşa am reuşit să termin anul universitar. Cursurile se ţineau în limba norvegiană, pe care mi-am însuşit-o în cursul a şapte luni. Între timp am aplicat şi am intrat la Academia Națională de Arte din Oslo. Interviul s-a desfăşurat în limba norvegiană. Am uitat să menţionez că plecând de pe băncile liceului stăpâneam bine limbile engleză şi franceză.

În cadrul secţiei de sculptură ceramică de la Academia din Oslo, după limbile norvegiană şi engleză, cea mai vorbită limbă era limba italiană. În vara lui 2010, am decis să învăţ intensiv limba italiană la Firenze. Acolo am consolidat cunoştiințele de limbă italiană acumulate imediat după liceu – am petrecut 4 luni la Huşi unde am studiat limba italiană şi cursuri de dezvoltare personală.

În ianuarie 2011 am plecat la Lisabona printr-un program Erasmus. Acolo am studiat limba portugheză în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Lisabona şi am fost student al Academiei de Arte Frumoase. Reîntors din Portugalia mi-am pregătit licenţa şi am aplicat pentru un masterat în Norvegia şi China. Am fost admis atât la Oslo, cât şi la Beijing. În paralel cu pregătirea licenţei în arte vizuale la Oslo, în cursul primăverii lui 2012 am studiat limba chineză (mandarin) cu un fost profesor de la Universitatea din Oslo

În iunie 2012 terminam licenţa.

Cu toate că am fost plecat mulţi ani din România, nu am rupt legătura cu mediul şi valorile care mă formaseră. În 2012 am venit la Roman cu prima delegaţie de norvegieni care doreau să investească în antreprenoriat social în România. În perioda 2012-2016, prin intermediul Fundaţiei PACEA s-au derulat proiecte în valoare de aprox. 300.000 de euro. Beneficiarii proiectelor au fost în mare parte copii din medii defavorizate din Roman şi din jurul Romanului. Aceste proiecte se desfăşoară în continuare şi constau în investiţii în educaţie şi în incluziune pe piaţa muncii.

În august 2012 am primit bursă pentru a studia intensiv limba chineză la Beijing Language and Culture University. În septembrie 2012 începeam anul academic la China Central Academy of Fine Arts din Beijing. Am rămas un an în China. Şederea în China se datorează unei burse şi unui împrumut din partea statului norvegian.

În februarie 2013 m-am căsătorit cu Eva Marie în biserica Romano-Catolică Wangfujing din Beijing.

Al doilea an de master în arte vizuale l-am făcut la Oslo, continuând proiectele începute în China. În 2014 am început al doilea master în relaţii internaţionale şi diplomaţie culturală. Primul semestru l-am petrecut la Berlin, la Institutul de Diplomaţie Culturală, iar al doilea semestru la Siena, în Italia. Al doilea master a fost finanţat de asemenea dintr-o bursă şi un împrumut din partea statului norvegian. Bursa a inclus şi fondurile necesare pentru o perioadă de dezvoltare profesională şi inserare pe piaţa muncii. În primăvara anului 2015 am lucrat pentru Colegiul Universitar din Oslo, unde am tradus textele din norvegiană-română, română-norvegiană necesare primului examen autorizat pentru interpreţi de norvegiană-română. În urma studiilor efectuate cu împrumut de la statul norvegian am rămas dator cu aproximativ 28.000 euro, sumă pe care va trebui să o plătesc în următorii 25 – 30 de ani.

În august 2015, se naşte băiatul nostru, Ioachim.

Din octombrie 2015 până în aprilie 2016 am lucrat în Islanda şi Republica Capului Verde pentru delegaţiile Uniunii Europene din aceste două ţări.

După opt ani de experinţe academice şi profesionale am decis că a venit momentul să mă implic în viaţă comunităţii de unde am plecat. Am fost managerul de campanie al unei echipe de oameni tineri şi competenţi care în mai puţin de două luni a reuşit să trimită patru consilieri în cadrul Consiliului Local Tămăşeni.

Pur şi simplu am simţit că nu mai puteam să stau deoparte. În momentul de faţă, consilierii PACT pentru Tămășeni şi Adjudeni aduc plus valoare comunităţii locale şi demonstrează că oamenii implicaţi pot face diferenţa.

Uniunea Salvaţi România colaborează cu iniţiative locale din toată ţară. Exemplul clasic este cel de colaborare între exponenţi ai mişcărilor urbane. Iată că în USR este loc şi pentru oameni cu un istoric al iniţiativelor locale rurale. Sunt în USR pentru că toate aceste forţe noi ale vieţii civice şi politice din România simt că trebuie să se solidarizeze pentru a trimite oameni curaţi în Parlamentul României.

În octombrie 2016 am fost ales de către colegii mei din USR Neamţ să deschid lista pentru Camera Deputaţilor.
Cu ajutorul și susținerea dumneavoastră, la alegerile din 11 decembrie 2016 am fost ales deputat USR Neamț și am început deja, alături de colegii de grup parlamentar, să lupt împotriva abuzurilor Guvernului în exercițiu.

Vă mulțumesc pentru votul de încredere pe care mi l-ați oferit! Nu vă voi dezamăgi!