INTERPELARE
ADRESĂ: DOAMNEI MINISTRU LIA OLGUȚA VASILESCU
MINISTERUL MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE
DE CĂTRE: DEPUTAT IULIAN BULAI
CIRCUMSCRIPȚIA ELECTORALĂ: 29, NEAMȚ
GRUP PARLAMENTAR: USR
ȘEDINȚA CAMEREI DEPUTAȚILOR DIN DATA DE: 23.10.2017
OBIECTUL INTERPELĂRII: SITUAȚIA DOAMNEI COJOCARU ILIANA
STIMATĂ DOAMNĂ MINISTRU,
Am primit recent o sesizare privind cazul unui copil care provine dintr-un centru de plasament și care are multe probleme. Vă redau în continuare aspectele semnalate în sesizarea respectivă:
„V-ați întrebat vreodată cum este într-un centru de plasament? Aveți idee cum decurge o zi din viața unui copil care locuiește acolo? Ieri am dat un telefon unei mame care are grijă de o fetiță dintr-un centru de plasamet de la vârsta de 1 an. Mi-aș fi dorit ca tot ce am auzit la telefon să fie un fragment trist dintr-o carte peste care să pot trece cu vederea foarte ușor…însă nu este deloc așa…
Povestea acestei mame și a fetiței ei am aflat-o pe un grup de pe facebook; fiind o persoana insulino dependentă și căutând răspunsuri care uneori numai din experiențele altora le găsești am aderat și eu la câteva grupuri de diabet. Nu vreau să vorbesc despre experiența mea de viață aici pentru că nu are nici o relevantă; am dat aceste mici amănunte pentru că de pe unul din aceste grupuri de diabet într-o zi am citit asta: «Nu am mai scris de mult timp pe grup. O fac acum cu o oarecare reținere pentru că doresc să ajut pe cineva. Și singură nu am cum să o fac așa cum trebuie. Este vorba de o persoană pe care am cunoscut-o la Buziaș în urmă cu aproximativ trei ani. Povestea dânsei m-a impresionat atunci. Am ținut un timp legătura. I-am făcut un pachet pentru fetiță. În urmă cu câteva săptămâni a revenit în viața mea. M-a sunat, plângea și-mi cerea să o ajut. Cât de disperat poți fi să suni un necunoscut dupa doi ani și să-i ceri ajutorul ca și cum ar fi ultima persoană care te-ar putea ajuta! Este vorba de doamna Cojocaru Iliana din sat Closani, com. Padis jud. Gorj. Aceasta a luat-o pe Cristina de mică de la casa de copii. La vârsta de 3 ani s-a declanșat diabetul. Din acel moment, soțul dânsei a refuzat să mai accepte copilul, a presat-o să o ducă înapoi la casa de copii deoarece nu voia un copil bolnav. Dânsa a păstrat-o pe Cristina cu orice risc. Între timp au divorțat. Nu știu amănuntele. Acum locuiește la mama dânsei, este asistentul maternal al Cristinei și o îngrijește cum poate ea mai bine (fiind o femeie simplă de la țară, fără internet și fără pre multă școală). Fostul soț îi face numai șicane, rudele o amenință că o vor da afară din casă după moartea mamei care este octogenară, ceea ce ar fi cel mai crunt scenariu, pentru că fără un domiciliu nu mai poate fi asistent personal pentru fată. Nu știu din ce motive nu încasează nici indemnizația de hadicap pentru fată (copilul are certificat de handicap grav). Cristina are probleme cu dantura, probleme oftalmologice și evident că nu se pune problema să aibă un sistem de monitorizare continuă a glicemiei (cred că nici nu stie ce înseamnă). Joi va veni în București, va sta la mine, voi merge la docorul meu de famile cu fetița și la oftalmolog. Le vom scoate în oraș și mă voi ocupa să-i cumpăr câte ceva pentru școală. Dânsa ar dori, de asemenea, să o înfieze pe Cristina, dar nu știe procedura. Dacă o puteți ajuta cu ceva sau doriți să le întâlniți pentru a le cunoaște povestea vă rog să mă contactați în privat. Ar avea nevoie și de sfaturi în această privință (procedura de adopție), de un avocat, de stomatolog, de o pregătire în privința gestionării diabetului zaharat la copii. Vă rog să ne mobilizăm și să o ajutăm pe Cristina să ducă și ea o viață liniștită alături de mama care a ales-o!»
La celălat capăt al firului auzeam cuvintele de disperare ale acestei mame, cuvinte de disperare care cereau ajutor și nu un ajutor financiar, cu toate că sunt sigură că nici la acest capitol nu excelează, îmi cerea așa: «Ajută-mă să-mi pot înfia fata cu acte; ajută-mă să-l pot convinge pe directorul școlii că fetița mea insulino – dependent fiind are nevoie de asistentul personal non stop lângă ea pentru a putea interveni la timp în caz de fetița mea face o hipoglicemie, să-i dau carbohidrații necesari pentru a-și reveni sau hiperglicemie să-i pot administra necesarul de insulină pentru a sta cu glicemia în limite normale și a ține complicațiile departe; cei de la școală, în momentul de față, mă țin în fața școlii indiferent de condițiile meteo, iar Cristina de multe ori este bruscată, făcând obiectul ironiilor și răutăților copiilor».
Acest copil are dreptul să învețe în siguranță și să nu fie bătaia de joc a celor din jur din cauza ignoranței, a necunoașterii legii și a rea-voinței. Pe această parte eu doar atât am putut să fac, să redactez acest mail și să vă aduc la cunoștință acest caz. Aș vrea să cred că dumneavoastră puteți face mai mult. În numele doamnei Cojocaru și a Cristinei, vă multumesc!”.
Având în vedere aspectele semnalate în această sesizare, vă rog, doamnă ministru, să-mi răspundeți la următoarele întrebări și să dispuneți instituțiilor abilitate să intervină pentru rezolvarea acestor probleme:
- Ministerul Muncii, prin instituțiile subordonate, a fost înștiințat cu privire la cazul Cristinei și al doamnei Cojocaru?
- Cum a intervenit Ministerul Muncii în acest caz pentru a proteja copilul de posibile traume?
Vă rugăm să ne trimiteți un răspuns în scris pe adresa:
Palatul Parlamentului, str. Izvor nr.2-4, sect.5, Bucureşti
În atenția domnului deputat Iulian Bulai
23.10.2017 Cu deosebită considerație,
IULIAN BULAI
DEPUTAT USR DE NEAMȚ
Răspunsul primit se poate consulta aici.