Ca urmare a comunicatului de presă transmis de deputatul PSD Alexandru Rotaru, mă văd nevoit să fac unele precizări lămuritoare asupra conținutului acelui document. Asta pentru că domnul deputat fie omite cu bună știință realitatea, fie persistă în ignoranța sa.
1. Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), sursa de finanțare propusă de USR pentru creșterea alocațiilor copiilor, este un program cu alocări netransparente, prin care investiții pe care autoritățile locale ar trebui să le decidă ele însele sunt decise „de la centru“, de comisii, comitete și oameni de partid. Nu ideea de PNDL e problema, ci dimensiunile grotești și lipsite de control ale acestui program, care, în loc să compenseze nevoile de investiții ale autorităților locale, se substituie localului pentru a putea condiționa dezvoltarea localităților de supunerea politică a primarilor.
2. Nimic nu împiedica PSD să negocieze cu opoziția sursa de finanțare pentru creșterea alocațiilor, inclusiv în comisiile permanente ale Parlamentului, care n-au clasat amendamentul privind această creștere ca inadmisibil legal sau procedural. Dar negocierea nu e în genele PSD. Iar dacă să susții majorarea unor alocații a căror valoare nu a crescut de 10 ani, în ciuda prăbușirii natalității și a progresului și bunăstării pe care PSD susține că le-a adus, înseamnă populism, atunci să fim populiști!
3. Legea bugetului de stat alocă bani pentru cheltuieli (poate ar trebui ca dl Rotaru să citească și textul legii, nu doar anexele ordonatorilor principali de credite), iar drepturile persoanelor – cum sunt pensiile speciale pe care atât de mult le iubește PSD-ALDE – sunt și ele cheltuieli, administrate de instituții sau autorități. În cazul pensiilor speciale, diverse ministere, în cazul alocațiilor, Agențiile de Plăți și Inspecție Socială. La fel cum prin legea bugetului se alocă bani pentru cheltuielile cu dreptul unor persoane la pensie specială, se alocă și pentru cheltuielile cu alocațiile. De unde-și imaginează dl Rotaru că se plăteau alocațiile nemajorate, cele de 2 lei/zi, dacă nu din bugetul de stat? Direct din buzunarul dlui Dragnea?
Cât despre cum se stabilește cuantumul alocației, poate dl Rotaru nu știe că el se raportează la Indicatorul Social de Referință (ISR), care se indexează prin hotărâre de guvern, nu prin lege. Sigur, dacă PSD nu vrea să majoreze ISR (și, odată cu el, indemnizațiile de șomaj, de pildă), va trebui să modifice legea alocațiilor de stat pentru copii. Altfel, poate dl Rotaru nu știe nici că legea bugetului de stat pe 2019 derogă de la o lege organică (adică una care „bate“ legea specială sau OUG-ul), însăși Legea 500/2002 a finanțelor publice, ca să permită virarea de bani suplimentari, pe sub masă, la PNDL – nu temeiul legal a fost vreodată problema, ci voința politică. Și interesul.
4. Adevărata sursă de finanțare (și singura reală) pentru bugetul României sunt veniturile. Și echilibrarea cheltuielilor cu aceste venituri. Nu din cuvântul „deficit“ finanțează PSD alocațiile, ci din veniturile viitoare ale țării, pentru că nu știe sau nu vrea să prioritizeze cheltuieli care contează pentru cetățenii României, nu pentru clientela de partid. PSD a mărit deficitul nu pentru alocații, ci pentru că nu a vrut să renunțe la ambițiile lui de mărire.
5. Atunci când am votat împotriva legii bugetului, am votat împotriva unei minciuni, am votat împotriva distrugerii autonomiei locale și a punerii țării sub jug partinic. PSD nu poate mitui opoziția cu câteva finanțări pentru care opoziția și societatea civilă s-au luptat cu disperare, nu ne poate cere să închidem ochii la absurdul și abuzurile acestei legi. Apropo: 1.400 de miliarde de ce?, căci 1,4 trilioane de lei în mod sigur nu există pentru „Masa caldă“ (știu prea bine, e un amendament al colegului meu, senatorul Mihai Goțiu, pe care PSD l-a dat ca fiind al lui), și nici 650 de MILIARDE de lei pentru grupuri sanitare – dvs., dle Rotaru, chiar sunteți sigur că știți ce-ați votat?
PS: Dle Alexandru Rotaru, dacă vine vorba de exprimări oficiale, cum e cu „solocitarea“, „cel de mai succes program“, virgula în plus între subiect și predicat sau cea lipsă înainte de conjuncția adversativă „ci”? Eu mi-am învățat lecția, sper să o faceți și dumneavoastră!