Scrisoare deschisă: Casa de copii nu-i acasă!

09.02.2017

Stimate domnule Klaus Iohannis – Președinte al României

Stimate domnule Călin Popescu Tăriceanu – Președinte al Senatului

Stimate domnule Liviu Dragnea – Președinte al Camerei Deputaților

Stimate domnule Sorin Grindeanu – Prim – Ministru al României

 

Deputatul Iulian Bulai, Asociația Desenăm Viitorul Tău și Consiliul Tinerilor Instituționalizați în numele celor aproximativ 57.000 de copii din sistemul de protecție specială și a celor peste 50.000 de tineri care au făcut parte din sistemul de protecție a copilului, vă adresăm această scrisoare deschisă prin care vă atenționăm că noile acțiuni ale Guvernului României aduc o gravă atingere drepturilor copiilor și tinerilor care au părăsit sistemul de protecție.

Asistăm la spectacolul degradării vieții, din cauza, în mare parte, a dezumanizării, lipsei de empatie și dragostei față de om, spectacol oferit de clasa politică aflată la putere.

Ne exprimăm indignarea și dezacordul față de modalitatea prin care Guvernul României prin OUG 13/2017 a preferat să rezolve probleme de interes restrâns (personal), ce vizează o mică parte a societății, uitând că tinerii și copiii instituționalizați fac parte, de asemenea, din societatea românească și ignorând complet problemele cu care aceștia se confruntă. Parlamentul a votat împotriva amendamentelor propuse de deputatul Iulian Bulai pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă pentru cei peste 2.500 tineri care părăsesc anual centrele de copii.

Sunt peste 57.000 de copii instituționalizați în sistemul D.G.A.S.P.C., iar între anii 2013 și 2016 au murit în jur de 300 de copii din diverse cauze, niciodată investigate sau deplânse (între 2011 – 2015 au murit peste 4.900 persoane cu dizabilități instituționalizate conform Centrului de Resurse Juridice). Statistic, în ultimii ani, în orfelinatele din România a murit un copil la fiecare 5 zile și cu toate astea nici un guvern nu a propus vreo ordonanță de urgență sau vreo lege prin care să se aplice și să se respecte drepturile copiilor.

Cu toate că din anii ’90 au existat numeroase semnale de alarmă privind abuzurile asupra copiilor și tinerilor instituționalizați, constatăm că aceste abuzuri nu au reprezentat niciodată o prioritate pentru guvernanți.

În motivarea OUG 13/2017 ați argumentat că CEDO ne cere să reglementăm problema aglomerărilor din închisori, pentru că suntem amendați ca stat. Dar nu-i așa că CEDO nu ne amendează că exterminăm și abuzăm fizic și psihic copii instituționalizați, fără protecție, că-i alungăm în canale și nu le oferim dreptul la viață?

În fond, de ce ar lupta Guvernul României împotriva abuzurilor asupra acestor copii? Nu reprezintă nici un interes, în special din prisma priorităților.

De fapt, din contră, politicienii s-au transformat în avocați ai deținuților și ai drepturilor acestora, fiind îngrijorați de condițiile de detenție, de calitatea mâncării din închisori, de condițiile de viață de după gratii.

O societate, la fel ca o familie, se dezvoltă sănătos, doar dacă are în vedere necesitățile și nevoile tuturor membrilor, iar legea se aplică nediscriminator, în care interesul superior al copilului este crucial și garantat de stat, fără restricții.

Dar câți dintre voi știți ceva despre calitatea vieții din spatele instituțiilor mamut din cadrul D.G.A.S.P.C.-urilor, care ar trebui să protejeze copiii? Câți dintre voi știți că singura lege care se aplică și pe care ați promovat-o în interesul acestor copii și tineri defavorizați este legea naturii, a supraviețuirii?

Prin aceste măsuri ați transmis fără echivoc că aceste suflete, abuzate o dată de familie prin abandon, abuzate a doua oară de sistem prin angajații lipsiți de valori și norme morale, sunt abuzați încă o dată prin nepăsarea și indiferența voastră, a guvernanților.

„Orfanii și deținuții sunt oameni lipsiți de libertate într-un sistem de stat. Responsabili pentru situația lor sunt, însă, doar deținuții. Deloc întâmplător, prioritate în ochii Guvernului au doar deținuții. De ce? Poate pentru că nici un demnitar nu a fost orfan instituționalizat. Deținut, în schimb, au ajuns până acum mulți. Și încă mai număram.” (Răzvan Zamfir – Lumea românească)

Reamintim Guvernului României că drepturile copilului reprezintă o noțiune juridică esențială pentru orice societate modernă și că atât părinții cât și reprezentanții autorităților au obligația de a veghea asupra fundamentării statului de drept.

În România, numărul copiilor scade îngrijorător (la 1 ianuarie 2016, numărul copiilor era de 3.976.500, în scădere cu 23.400 comparativ cu anul anterior, iar din aceștia  51% trăiesc în sărăcie și numai unul din trei copii dezavantajați termină școala generală; 57.279 copii sunt în sistemul de protecție specială; doi copii în medie sunt victime ale unei forme de abuz în fiecare oră, iar peste 20.000 de copii, dintre care aproape 15.000, au fost deja condamnați definitiv).

Vă reamintim că eșecul, insuccesul, înfrângerea, neizbânda, nereușita într-o acțiune este apanajul politicilor sociale și al inițiativelor legislative pe care le dezvoltăm ca societate, de aceea solicităm adoptarea  cât mai urgentă a legislației care să limiteze abuzurile fizice și emoționale la care sunt supuși copiii, prin introducerea în prioritățile guvernului a proiectelor privind Avocatul Copilului, Legea Adopției și Legea persoanelor fără adăpost.

 

SEMNEAZĂ PREZENTA:

DEPUTAT – IULIAN BULAI 

 

Asociația Desenăm Viitorul Tău                           

Președinte: Vișinel Costel BALAN

 

Consiliul Tinerilor Instituționalizați                      

Președinte: Mircea Ionuț Șerban – AVRAM